Palatul Parlamentului
Palatul Parlamentului din București, România (cunoscut înainte de revoluție sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului), măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 9 nivele la suprafață și alte 9 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în partea centrală a Bucureștiului (sector 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest și nord-vest, Bulevardul Națiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertății la est și Calea 13 Septembrie la sud. Aceasta se află la 10 minute distantă de Piața Unirii și 20 de minute de Gara de Nord (cu autobuzul 123).
Dealul pe care se află astăzi Palatul Parlamentului este în general o creație a naturii, având o înălțime inițială de 18 m, dar partea dinspre Bulevardul Libertății este înălțată în mod artificial.
După cutremurul din 4 martie 1977, Nicolae Ceaușescu a căutat un amplasament pentru a dezvolta un program foarte mare de investiții. S-a preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, în al cărei proiect era prevăzută construirea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecți ai vremii. În 1938 s-a anunțat începerea demolărilor în vederea deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Război Mondial și lucrurile au rămas doar pe hârtie până în 1983, când a început construirea Palatului Parlamentului, ceremonia oficială a așezării pietrei fundamentale având loc la data de 25 iunie 1984.
Clădirea are o suprafață desfășurată de 330.000 m², înscriindu-se, după World Records Academy, la capitolul "Clădiri Administrative", pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru comparație se poate menționa că această clădire depășește cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt, și de aceea unele surse o caracterizează ca pe o construcție „faraonică”.
Început în timpul regimului comunist, (autointitulat „Epoca de Aur” a României și înlăturat în mod violent, prin Revoluția din 1989), așa-numitul Proiect București a fost un proiect ambițios al cuplului Ceaușescu început în anul 1978, ca o replică a orașului Phenian, capitala Coreei de Nord. Un proiect de sistematizare exista încă din anii '30 (din timpul lui Carol al II-lea) pentru zona Unirii - Dealul Arsenalului.
După cutremurul din 1977 Nicolae Ceaușescu a ordonat „reconstruirea” Bucureștiului ca un nou oraș, de sine stătător. În anii 1978-79 a avut loc un concurs la nivel național pentru reconstruirea Bucureștiului. Concursul a durat aproape 4 ani și a fost câștigat de Anca Petrescu, o tânără arhitectă de numai 28 de ani, care a fost numită arhitect șef a acestui proiect excepțional de controversat.
Șantierul propriu-zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei și relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Între clădirile dispărute se numără Mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale, Stadionul Republicii, etc. Lucrările s-au efectuat cu munca forțată a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum.
Acest proiect de reconstruire a Bucureștiului, cuprindea o serie de clădiri cum ar fi: Palatul Parlamentului - Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott - Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii - Victoria Socialismului.
În 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro.
Dimensiunile clădirii
· lungime - 270 metri
· lățime - 245 metri
· înălțime - 86 metri (peste cota 0)
· adâncime 92 metri (sub nivelul solului)
· suprafața construită la sol - 66.000 metri pătrați
Pentru realizarea acestei impunătoare clădiri s-au folosit:
· 1.000.000 m³ de marmură
· 5.500 de tone de ciment
· 7.000 de tone de oțel
· 20.000 de tone de nisip
· 1.000 de tone de bazalt
· 900.000 m³ de esențe de lemn
· 3.500 de tone de cristal
· 200.000 m³ de sticlă
· 2.800 de candelabre
· 220.000 m² de covoare
· 3.500 m² de piele.
La construcție au participat 700 arhitecți și aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi.
Clădirea are aproximativ 1000 încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 săli și saloane, patru restaurante, trei biblioteci, două parcări subterane, o sală de concerte.
Numele sălilor și saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese după 1989, ele evocând evenimente importante din istoria poporului român sau personalități cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspirația românilor pentru Unire și de istoria parlamentarismului în România.
"Cât de lung este drumul parcurs de România în patru ani, de la prima vizită pe care am făcut-o aici, în februarie 1990! Ați reușit chiar să îmblânziți acest enorm palat, un palat al megalomanului, dar, de asemenea, o capodoperă a românilor."
În 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro.
Dimensiunile clădirii
· lungime - 270 metri
· lățime - 245 metri
· înălțime - 86 metri (peste cota 0)
· adâncime 92 metri (sub nivelul solului)
· suprafața construită la sol - 66.000 metri pătrați
Pentru realizarea acestei impunătoare clădiri s-au folosit:
· 1.000.000 m³ de marmură
· 5.500 de tone de ciment
· 7.000 de tone de oțel
· 20.000 de tone de nisip
· 1.000 de tone de bazalt
· 900.000 m³ de esențe de lemn
· 3.500 de tone de cristal
· 200.000 m³ de sticlă
· 2.800 de candelabre
· 220.000 m² de covoare
· 3.500 m² de piele.
La construcție au participat 700 arhitecți și aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi.
Clădirea are aproximativ 1000 încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 săli și saloane, patru restaurante, trei biblioteci, două parcări subterane, o sală de concerte.
Numele sălilor și saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese după 1989, ele evocând evenimente importante din istoria poporului român sau personalități cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspirația românilor pentru Unire și de istoria parlamentarismului în România.
"Cât de lung este drumul parcurs de România în patru ani, de la prima vizită pe care am făcut-o aici, în februarie 1990! Ați reușit chiar să îmblânziți acest enorm palat, un palat al megalomanului, dar, de asemenea, o capodoperă a românilor."
—Catherine Lalumière
Palatul Parlamentului a fost înscris cu trei recorduri în World Records Academy - pentru cea mai mare, cea mai scumpă şi cea mai grea clădire administrativă din lume, se arată pe site-ul Worldrecordsacademy.org.
Palatul Parlamentului are o suprafaţă totală de 330.000 de metri pătraţi, fiind astfel cea mai mare clădire administrativă, pentru uz civil, din lume. De asemenea, aceasta este construită din 700 de tone metrice de oţel şi bronz, un milion de metri cubi de marmură, 3,5 de tone metrice de sticlă şi 900.000 metri cubi de lemn.
Palatul Parlamentului este şi cea mai scumpă clădire administrativă din lume, cea mai recentă estimare (din 2006) fiind de aproximativ 4 miliarde de dolari. Clădirea a fost construită exclusiv cu materiale româneşti.
Anca Petrescu, arhitecul clădirii, a condus o echipă de 700 de arhitecţi şi 20.000 de oameni care au lucrat la ridicarea imensei clădiri. Palatul Parlamentului, cunoscut sub numele de "Casa Poporului" înainte de Revoluţie, are dimensiuni de 270 de metri pe 240, 86 de metri înălţime şi 92 de metri sub pământ. Are 12 niveluri la suprafaţă.
Cartea Recordurilor Guiness înscrie construcţia pe locul II în lume după Pentagon - cu o suprafaţă desfăşurată de 330.000 metri pătraţi si pe locul III ca volum, cu 2.550.000 metri cubi. (MEDIAFAX)
Palatul Parlamentului are o suprafaţă totală de 330.000 de metri pătraţi, fiind astfel cea mai mare clădire administrativă, pentru uz civil, din lume. De asemenea, aceasta este construită din 700 de tone metrice de oţel şi bronz, un milion de metri cubi de marmură, 3,5 de tone metrice de sticlă şi 900.000 metri cubi de lemn.
Palatul Parlamentului este şi cea mai scumpă clădire administrativă din lume, cea mai recentă estimare (din 2006) fiind de aproximativ 4 miliarde de dolari. Clădirea a fost construită exclusiv cu materiale româneşti.
Anca Petrescu, arhitecul clădirii, a condus o echipă de 700 de arhitecţi şi 20.000 de oameni care au lucrat la ridicarea imensei clădiri. Palatul Parlamentului, cunoscut sub numele de "Casa Poporului" înainte de Revoluţie, are dimensiuni de 270 de metri pe 240, 86 de metri înălţime şi 92 de metri sub pământ. Are 12 niveluri la suprafaţă.
Cartea Recordurilor Guiness înscrie construcţia pe locul II în lume după Pentagon - cu o suprafaţă desfăşurată de 330.000 metri pătraţi si pe locul III ca volum, cu 2.550.000 metri cubi. (MEDIAFAX)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu