Delta Dunării- un adevărat muzeu al biodiversităţii, o bancă de gene naturală de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal
Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN.
Parcul național include rezervațiile naturale precum: Capul Doloșman, Cetatea Histria, Complexul Vătafu - Lunghuleț,Complexul Sacalin Zătoane, Grindul și Lacul Răducu.
Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord de cel al Basarabiei, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. La nord, brațele Chilia și Musura formează granița cu Ucraina. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Este încadrată de limane și lacuri adiacente și cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m².
Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă : Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe.
Delta Dunării (cu excepția deltei secundare a brațului Chilia) face tradițional parte din Dobrogea, dar în Antichitate și Evul Mediu litoralul se afla mult mai la apus, astfel încât hărțile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false.
Delta Dunării este plasată, din punct de vedere geologic, într-o regiune mobilă a scoarței terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană).
Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993)[9], Delta Dunării este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare.
Delta Dunării (încadrată în regiunea biogeografică panonică și stepică) prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice.
În arealul deltei au fost indentificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar.
Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord de cel al Basarabiei, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. La nord, brațele Chilia și Musura formează granița cu Ucraina. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Este încadrată de limane și lacuri adiacente și cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci de mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m².
Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă : Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe.
Delta Dunării (cu excepția deltei secundare a brațului Chilia) face tradițional parte din Dobrogea, dar în Antichitate și Evul Mediu litoralul se afla mult mai la apus, astfel încât hărțile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false.
Delta Dunării este plasată, din punct de vedere geologic, într-o regiune mobilă a scoarței terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană).
Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993)[9], Delta Dunării este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare.
Delta Dunării (încadrată în regiunea biogeografică panonică și stepică) prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice.
În arealul deltei au fost indentificate 29 de tipuri de habitate de interes comunitar.
Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri alcătuite din arbori (stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm) arbusti (zălog, cătină roșie) și plante agățătoare (hamei, curpen).
Alior de baltă (Euphorbia palustris)
La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice (meridional-continentale și xero-mezofile) din specii rare printre care unele protejate la nivel european, cum ar fi:
- centaurea
- Centaurea pontica și Centaurea tenuiflora,
- capul-șarpelui
- otrățelul bălților
- trifoiașul-de-baltă
- ciucușoară de nisip
- orhideea piramidă
- sânziană
- garofiță
- coșaci
- valentiță
- nebunariță
- nufăr galben
- nufăr alb
- obligeană
- ferigă de baltă
- vitrigon
Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japșe. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Speciile majore de pești în cadrul Deltei Dunării sunt știuca și somnul. Fauna deltei este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, crustacee, melci, moluște și insecte; dintre care unele protejate prin aceeași Directivă a Consiliului European sau aflate pe lista roșie a IUCN.Mistreț , vidră de râu, bizam, nurcă europeană , hermină mică, nevăstuică, dihor pătat, șacal auriu, iepure de câmp, sau popândăul european, sunt doar unele dintre numeroasele specii de mamifere ce traiesc pe taramul deltei.
Parcul național adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire mai multor păsări migratoare, de pasaj sau sedentare protejate la nivel european.
Pelicani din Delta Dunării
Specii de pesti
Rizeafcă, avat , zvârlugă , porcușor-de-nisip , răspăr , țipar, sabiță , boarță , dunăriță , fusar ,petroc , țigănuș , ghiborț de râu , scrumbie de Dunăre, morunaș , o specie de somn din familia Siluride, șalău, șalău vărgat , biban , văduviță , cernușcă , știucă de Amur , caracudă , lin , biban, văduviță, plătică , caracudă argintie 
Reptile și amfibieni
Vipera de stepă , șarpele de alun , șopârla multicoloră , șopârla de câmp, șopârla cenușie , țestoasa de baltă, țestoasa dobrogeană de uscat, tritonul cu creastă danubian , tritonul comun transilvănean , buhaiul de baltă cu burtă roșie , brotacul-verde-de-copac
.
Nevertebrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu